Dacă ai părinții în viata, iubeste-i și respecta-i, dacă ei nu mai sunt, aprinde o lumânare și spune o rugaciune!
Părinţii noştri ne-au dat fiecăruia dintre noi ceva ce nu ne este posibil să le dăm înapoi, deoarece, pe lîngă orice alt lucru pentru care le-am putea fi datori, lor le datorăm viaţa noastră din prezent.
Fără ei, nu am fi existat. Numai acest adevăr incontestabil ar trebui să fie un motiv mai mult decît suficient pentru a da ascultare poruncii divine: „«Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta»; este prima poruncă însoţită de o promisiune: «ca să-ţi meargă bine şi să dăinuieşti multă vreme pe pămînt»“. —
Cred ca parintii nostru au facut tot ce au stiut si au putut ei mai bine. Ne-au tratat in singurul mod in care au stiut ei sa ne trateze și să ne poarte de grija.
Moartea unui părinte este un gol care nu se umple niciodată. Cu toate acestea, putem învăța să trăim cu această gaură în inimă și să ne ameliorăm durerea cu amintiri frumoase, fotografii și o moștenire spirituală pe care o păstrăm mereu în suflet și să-i purtam.in rugăciunile noastre.
Iubiti-va părinții! Atunci când nu mai ai părinți, atunci devii un om sărac.
Cat timp îi aveti alături de voi, rugati-va pentru sănătatea lor.. Cand Dumnezeu îi ia la El, aprindeti pentru sufletul lor o lumânare!
