Abandonată într-un azil de bătrâni, o bunica s-a rugat de cei trei copii ai sai sa vina sa o ia…

0

Abandonată într-un azil de bătrâni, o bunica s-a rugat de cei trei copii ai sai sa vina sa o ia…

Abandonată în mila destinului, bunica  a trăit 5 ani într-un azil de bătrâni. În tot acest timp, copiilor ei nu le-a păsat de ea. La început, femeii i-a fost foarte dor de fiii ei, iar apoi pur și simplu s-a resemnat cu faptul că a devenit o povară pentru ei.

BUNICA ABANDONATA

În ultimii 5 ani, bunica  a locuit  într-un azil de bătrâni. Ea nu a mers acolo de bunăvoie. Când s-a îmbolnăvit grav, niciuna dintre rudele ei nu a vrut să aibă grijă de ea. Fiii au decis să angajeze o asistentă, iar când mama lor s-a făcut bine, și-au dat seama că este mai ieftin să o ducă la un azil . Bunica Toma nu avea drept de a alege  pentru că se simțea de multă vreme neputincioasă și nu putea rezista nici fizic, nici moral.

Cu mult înainte de toate aceste evenimente, ea și-a pierdut soțul. Doar el a înțeles-o și a susținut-o în momentele grele. Când capul familiei a dispărut, proprii copii ai Babei Toma s-au desprins de ea. A început împărțirea apartamentului. Și asta cu o mamă vie!

Totul s-a încheiat când ea  a refuzat sa scrie testamentul pentru unul dintre copiii ei. Iar moștenitorii au decis să se răzbune pe mama lor trimițând-o la un azil de bătrâni.

La început, femeia a fost foarte tristă. Își iubea apartamentul și își dorea foarte mult să meargă acasă. Dar, în același timp, a simțit că este bine îngrijită aici, deși condițiile de viață în acest loc nu erau cele mai bune. Dar Baba Tom și-a făcut noi prieteni. Împreună cu prietenii ei pensionari, a tricotat șosete și a vorbit despre anii care au trecut pentru totdeauna.

Și deși femeia a reușit să-și găsească locul în azilul de bătrâni, în ea a existat mereu o licărire de speranță că copiii își vor veni în fire și o vor lua acasă. Dar a trecut nouă zi, si inca o zi…iar visul ei nu s-a împlinit. Mai mult, fiii ei nici măcar nu au considerat de datoria lor să o viziteze. Doar rarele convorbiri telefonice i-au amintit femeii că totul era în regulă cu copiii ei. 

Așa că bunica a trăit, până când într-o bună zi s-a auzit o bătaie la ușă cu o veste bună: „Baba Toma, ai vizitatori” . Femeia era sigură că unul dintre fiii ei isi venise în sfârșit în fire și a venit sa o ia de-acolo…

La început, bunica nici nu a înțeles cine a venit la ea, nu a recunoscut persoana..Dar când străinul a vorbit, bunica a rămas fără cuvinte. Ea recunoaște această voce dintr-o mie. „Mătușă, ma mai știi? Eu sunt, Nastya! a exclamat femeia cu voce tare.

Anastasia era nepoata lui Baba Toma. Când era mică, a crescut-o, pentru că mama micuței Nastya a murit într-un accident de mașină, iar tatăl ei a părăsit-o pe fată înainte de nașterea ei. La vârsta școlară, Nastya a reușit să plece pentru studii de schimb în Statele Unite.

Fata  a studiat atât de bine încât a reușit să rămână în State. Acolo a fost adăpostită de o familie americană, care a adoptat-o ​​curând pe fată. Nastya a venit acasă de mai multe ori să-și vadă mătușa. Dar în ultimii  ani nu a avut vești de la ea.

Când a ajuns să o vadă pe Baba Toma, nu era nimeni acasă. Apoi  a luat legătura cu fiii ei  și a aflat că au băgat-o aici, într-un azil de bătrâni.

„Mătușa Toma, lasă-mă să te scot de aici. Din fericire, totul este în regulă cu mine, te pot transporta la casa mea din America. Drumul este lung, dar acolo te vei simți confortabil. Iţi promit!” a sugerat Nastya după o lungă conversație cu bunica Toma. Ca răspuns, ea a izbucnit în lacrimi și a spus: „Nastya, dar cum pot să plec? Voi fi o povară pentru tine!”

Dar Nastya a insistat : „Odată m-ai salvat, iar acum vreau să te salvez. Mama ar fi făcut exact la fel în locul meu. Regret că nu am făcut asta mai devreme. Dar mă bucur că o pot face acum”.

Mutarea a durat câteva luni. Cu toate acestea, viața într-un loc nou, unde Baba Toma nu mai avea senzația că este în închisoare, a meritat cu siguranță.

Înțelepciunea vieții: ce ne învață această poveste?

Timpul pune mereu totul la locul lui. Dacă crezi cu tărie că viața ta se va schimba în bine, mai devreme sau mai târziu se va întâmpla.