Asa este o mama, cate griji o doboară….Cand copilul este mic, o dor bratele, cand copilul este mare, sufletul o doare și atâta timp cât este, doar la copii ea se gândește.
Cate griji, câte ingrijorari are un părinte!
Dar oare un copil își poate da seama?
Un parinte își îndrumă copilul pe calea cea dreapta, se roagă pentru el, plange și rade cu el, îl poartă în suflet și în rugăciune.
Un parinte îi va copilului sau cele mai bune sfaturi ,dar nu va putea sa-i dea și noroc.
Un parinte se ingrijoreaza și tresare la orice oftat al copilului și îl aude chiar dacă acesta nu-i spune nimic.
Cand un parinte îi spune copilului,, ai grija „, stie ca adult câte pericole poate întâmpina. Pe strada, la munca, în mașină sau în anturaj.
Iubirea unui părinte este atât de puternică ,încât acesta va muta și munții pentru el, va sta nedormit ore în sir, va spune sute de rugaciuni, doar sa-l stie bine și fericit.
Dar, oare copilul va intelege cu adevarat ce inseamna expresia,,ai grija copilul meu”!?
Dar, oare copilul stie cu adevarat ce este bine, ce este rau, de ce să se ferească?
Copilul va intelege sfaturile parintilor și grija lor?
Sigur, va intelege, doar atunci când și el va ajunge parinte.
Parintii nu sunt perfecti, dar chiar și atunci când n-o arata ,ei își iubesc copiii și sunt mândri de ei.
Nu cred că este ceva mai frumos in viata decat, să știi că ti-ai îndrumat copilul pe drumul cel bun.
Și, dacă ne-am făcut treaba bine, vom fi niște părinți fericiți…da, fericiti, dar niciodată nu vom fi linistiti când vine vorba de copii nostri!
Atata timp cat părinții traiesc, tot timpul ii va spune copilului său,, Ai grija copilul meu „!
. „Permiteti-le copiilor sa fie fericiti in felul lor, caci ce alta modalitate mai buna vor gasi?”
. „Exista locuri in inima despre care nici macar nu stii ca exista pana cand nu iubesti un copil.”
Un copil nu va invata din sfaturile noastre, dar întotdeauna va invata din ceea ce suntem și facem noi.
Mereu s-a spus că mamele vor tot ce e mai bun pentru noi și așa este de obicei . Iată de ce zilele lor sunt 24 de ore non-stop in care isi dedica timpul pentru familie si copii…fie că lucrează sau nu, fac totul pentru a nu ne neglija nici măcar o clipă.
Ele suferă în tăcere când știu că suntem răniți și demoralizați. Ochii lor se umplu de mândrie când cineva spune că suntem oameni buni și educați. Ele devin entuziasmate când începem școala și continuă să o facă când suntem deja adulți.
Nu ne abandonează niciodată, chiar dacă spunem că nu mai avem nevoie de ele. Mamele știu că tocmai atunci când copiii lor spun aceste lucruri, trebuie să le fie alături mai mult ca niciodată.
Sa ne respectam mamele și să le iubim!
