Fiecare om daruieste ceea ce are în suflet!
Cum poate un om să ofere ceva dacă el nu deține acel lucru? Cum pot eu să ofer un cadou material, un parfum de exemplu, dacă mai întâi nu dețin acel lucru? Tot așa se întâmplă și cu darurile sufletești.
Oamenii oferă celorlalți din preaplinul lor, din ceea ce ei deja dețin. Unii dăruiesc toleranță, apreciere, bucurie, zâmbete, înțelegere, sprijin, iubire, iar alții dăruiesc amărăciune, invidie, ură, vorbe urâte, reproșuri, critică, nepăsare, indiferență, intoleranță, răutate.
De aceea eu spun mereu că nu trebuie să te superi pe cineva care îți oferă reproșuri, invidie sau alte lucruri negative pentru că el îți dăruiește ceea ce are, ceea ce posedă în sufletul lui! Cum ar putea un om să ofere cuiva iubire dacă el nu are iubire în suflet? Cum ar putea un om să ofere cuiva apreciere și admirație dacă sufletul lui este plin de invidie sau indiferență?
A dărui nu implică mereu a avea intenția să dăruiești, dar întotdeauna este obligatoriu să deții ceea ce oferi pentru că fiecare poate dărui doar din ceea ce are.
Sufletul omului poate fi asemuit de multe ori cu o baterie care pentru a face să funcționeze o relație de prietenie, de iubire, de afaceri, de familie, ea trebuie să fie plină. Bateria trebuie să fie încărcată pentru a putea oferi energia necesară să alimenteze relațiile din viața noastră.
Ai grijă la micile alegeri pe care le faci şi pe care le exprimi prin felul tău unic de a fi cu ceilalţi pentru că adevăratele cadouri sunt cele pe care fiecare din noi le face zi de zi.
Tratăm oamenii diferit, unora le dăruim mai mult, altora mai puțin, de la unii avem așteptări, de la alții nu, însă fiecăruia, atât în profesie cât și în viață, îi dăruim doar din ceea ce suntem căci indiferent ce limbaj am folosi întotdeauna vom exprima doar ceea ce suntem.
