Fiul meu si-a părăsit familia. Am ales să rămân cu nora și cu copiii lui.
Nu a fost o decizie ușoară. Dar m-am gândit bine și am decis să-mi ajut nora. Mi-a fost greu. Dar cred că am făcut ceea ce este corect.
Povestea nu este frumoasă. Și încă nu mă pot linisti .Mi-am crescut fiul singură. Tatăl lui a făcut exact la fel când el nu avea nici măcar cinci ani. Divorțul a fost greu, vătămător și nedemn. Dar asta este. Am trecut prin asta de multă vreme. Și aici și fiul meu face exact la fel cu nora mea și nepoții.
Este foarte dureros să înțeleg că mi-am crescut fiul în așa fel încât să facă același lucru ca tatăl său. Deci, marea mea greșeală este că nu l-am învățat să fie un soț și un tată demn.
Eu și nora mea ne-am împrietenit imediat ce ne-am cunoscut. Este o fată foarte bună, moale, calmă, muncitoare, dulce. Când s-au născut nepoții, nu m-am săturat să o privesc și să o admir de cât de bine se descurcă ea cu ei și cu gospodăria. Casa era întotdeauna curata, luminoasa , mancare gătită, rufe spălate. Casa perfecta si gazda perfectă.
Dar s-a dovedit că acest lucru nu a fost suficient pentru fiul meu. Rezultă că și-a dorit ca soția sa, pe lângă menaj, să facă carieră, să fie model și să slăbească 20 de kilograme.
Când a venit acasă cu amanta , i-a cerut familiei lui să se mute – să le facă loc lui și amantei lui – m-am înfuriat.
S-a dovedit a fi un ticălos . Bineînțeles că i-am dat afară. Am încetat să mai comunic cu el. Apartamentul pe care a pretins el sa îl dau este al meu. Locuiesc în apartamentul bunicii mele, ea mi l-a dat. Așa că i-am curățat rapid mintea fiului meu.El a pus accent pe drepturile lui asupra casei și pe ceea ce i se cuvine, dar casa este a mea.
Nora, desigur, este o fată tăcută, suferă în tăcere . Nu o pot inveseli si linisti, pentru că simt că eu însumi sunt de vină pentru tot.
Dar încă nu pot înțelege ce moment am ratat, că în loc de un om bun, asta am creat.
Nu spun că mi-am distrus viața ,dar nici nu mi-am mai refăcut viața, nu m-am mai căsătorit ca să nu-i creez probleme, am trăit pentru el, nu și pentru mine.
Uneori vreau să-l bat la fund pe acest om mare și prost crescut. Păcat că nu am pus mâna pe el înainte.
Îmi ajut nora. Am grijă de nepoții mei, dar în ciuda faptului că sunt nepoții mei si ii iubesc ca pe ochii din cap , sunt stricta cu ei, si putin exigenta. Nu vreau să repet greșelile pe care le-am făcut cu fiul meu.
Dar nu-mi dau seama când si unde am greșit, de ce fiul meu nu a devenit niciodată un bărbat adevărat?
A trecut ceva timp…copiii întreabă de tatăl lui, dar el nu vrea sa-i vadă…Pentru mine povara este grea, nu aceea de avea grija de nepoții mei, ci povara că nu am știut sa-mi cresc băiatul, iar durerea mea este și mai mare atunci când îmi vad nora suspinand…
