Imi port anii cu demnitate și caut să traiesc frumos ,iar in drumul meu să las o amintire plăcuta.
Imi port amintirile frumoase în suflet, îmi dau putere să inaintez atunci când simt că nu mai pot.
Aleg să merg mai departe, să fiu eu însumi și da, sunt mai puternica datorită acelor perioade grele prin care am trecut.
Nu am nevoie de multi oameni in jur, am nevoie de puțini și buni. Am nevoie de zambete, de aer, de soare și de ploaie, de sănătate, de ganduri bune.
În ciuda experientelor traite, in ciuda rautatilor cu care zilnic mă lovesc, eu nu mă dau bătută.
Rautatea, lipsa de respect și de bun simt din jurul meu nu mă intimidează și nici nu mă face mai slabă, pentru că eu știu cine sunt și am învățat că nu orice lucru merita înghesuit în sufletul meu.
Sunt recunoscătoare vieții pentru ceea ce mi-a dat, nu mă plang pentru ceea ce nu am și sunt mândră de ceea ce sunt și de ceea ce am realizat. Am invatat sa nu rasplatesc răul cu rău, ci cu indiferenta.
În viata am avut parte și de nedreptati, dar eu nu am facut asta, pentru că pacea și liniștea nu vin din nedreptati, rautati sau răzbunare.
Cei care fac acest lucru, sunt oamenii care își urăsc propriile neputințe. Un om sigur pe el nu va lovi în ceilalți ,nu-i vă rani nici cu vorba, nici cu fapta.
Am crescut, am invatat și am trăit intr-o familie modesta, dar plina de iubire, de respect și intelegere. Acolo unde valorile morale și spirituale aveau mare valoare.
Azi, pot spune că sunt binecuvantata că am intalnit oameni rai de la care am învățat să nu fiu ca ei și oameni buni cu care mă pot mândri.
Si daca îmi doresc ceva, lupt cinstit pentru a obține acel lucru, eu nu astept de la nimeni nimic, doar așa nu voi fi dezamagita, mai bine să rămân surprinsă.
Atâta vreme cât pot respira,pot merge, pot rade sau plange, nu am nici un motiv să nu fac ceva cu viata mea.
