Invata-l pe copil ce înseamnă Crăciunul. O poveste frumoasa.
Cu doar o săptămână înainte de Crăciun, am avut un musafir neobișnuit. Iată cum s-a întâmplat. Tocmai îmi terminasem treburile gospodărești specifice pregătirilor de Crăciun și mă pregăteam să mă duc la culcare, când am auzit un zgomot ce venea din fața casei. Am deschis ușa holului și, spre uriașa mea surprindere, era Moș Crăciun în persoană, care abia se vedea în spatele unui brad frumos. Și-a pus degetul la gură, semn să nu strig.
– Ce faci aici?, mă pregăteam să îl întreb.
Cuvintele mi s-au oprit în gât, când am văzut că avea lacrimi în ochi. Alura veselă, cu care suntem obișnuiți să îl vedem pe Moș Crăciun, dispăruse.
Apoi el mi-a spus, simplu și convingător:
– Învață-i pe copii!
Eram contrariată. Ce voia să spună cu aceste cuvinte? El mi-a anticipat întrebarea și, cu o mișcare rapidă, a scos un sac mic de jucării din spatele bradului adus de el.
În timp ce eu stăteam acolo, complet uluită, Moș Crăciun mi-a repetat:
– Învață-i pe copii! Învață-i, învățați-i adevărata semnificație a Crăciunului, cea veche, care acum s-a uitat cu desăvârșire! Prea puțini copii din ziua de azi știu cu adevărat ce înseamnă Crăciunul…
Moș Crăciun s-a întins spre sacul său și a scos de acolo un brad verde proaspăt.
– Învățați-i pe copii că verdele proaspăt al bradului de Crăciun rămâne așa, verde, tot anul, simbolizând speranța omenirii, ce nu piere niciodată. Toate acele bradului sunt îndreptate spre exterior, adică spre Cer, semn al simbolului că gândurile omului se îndreaptă toate, cu speranță, spre divinitate.
A scos apoi din sac o stea strălucitoare, pe care a pus-o în vârful bradului.
– Învață-i pe copii că steaua se pune în vârf de brad, ca simbol al promisiunilor pe care noi, oamenii, le-am făcut – către noi înșine și către semenii noștri – și pe care ni le reamintim, privind-o, exact așa cum Dumnezeu a promis să salveze lumea, iar steaua e simbol că El s-a ținut de cuvânt.
Apoi a scos din sac o lumânare frumoasă de Crăciun, din cele cu care suntem obișnuiți sa ornăm casa, în seara de Ajun.
– Învățați-i pe copii că lumânările simbolizează faptul că Iisus a luminat lumea prin nașterea Sa pe acest Pământ și, când vedem o flacără arzând de Crăciun, să ne reamintim că este un simbol al Luminii prin care El ne arată drumul prin întuneric.
Încă o dată s-a aplecat spre sacul lui și a scos globuri roșii.
– Învață-i pe copii că globurile roșii care ornează bradul simbolizează natura eternă a iubirii. Adevărata iubire supraviețuiește mereu. Iubirea este ca un glob de afecțiune, iar ea strălucește de Crăciun, precum globurile în bradul frumos împodobit.
Apoi Moșul a scos din sac un ornament decorativ cu poza lui.
– Învață-i pe copii că Moș Crăciun simbolizează generozitatea și binele pe care îl simțim pe durata lunii decembrie, atunci când dăruim și le aducem bucurie oamenilor.
A scos apoi o frunză din planta sfântă a Crăciunului.
– Învață-i pe copii că planta aceasta sfântă semnifică nemurirea. Ea reprezintă coroana de spini purtată de Iisus, iar bobițele roșii ale plantei reprezintă picături de sânge vărsate de El.”
Apoi, a scos din sac un cadou împachetat frumos și a spus:
– Învață-i pe copii că Dumnezeu a iubit atât de mult oamenii și lumea, încât ni l-a dăruit pe singurul său Fiu, exact în ziua de Crăciun, atunci când s-a născut Iisus. Să-I mulțumim în fiecare an, de Crăciun, lui Dumnezeu pentru acest dar neprețuit. Învață-i pe copii că magii cei înțelepți s-au închinat în fața pruncului sfânt și i-au dăruit aur, smirnă și tămâie. Și noi trebuie să facem cadouri, în ca magii înțelepți.
Când a scos din sacul său un îngeraș simbol, de agățat în brad, a completat, oftând:
– Învață-i pe copii că îngerii au fost cei care au vestit, cu trompetele lor, vestea minunată a nașterii Mântuitorului.
Deodată, am auzit un sunet cristalin și curat, scos de un clopoțel, iar Moș Crăciun a luat din sacul său ultimul simbol și anume, clopoțelul auriu.
– Învață-i pe copii că, precum oaia rătăcită care a fost găsită cu ajutorul sunetului de clopoțel, la fel acest sunet îi va reuni pe oameni în jurul său. Clopoțelul simbolizează îndrumarea, ghidarea și reîntoarcerea acasă, la matcă, la suflet.
Moș Crăciun s-a uitat la bradul împodobit și chipul i s-a luminat. S-a uitat spre mine și i-am întrezărit din nou sclipirea în ochi.
El spuse:
– Ține minte și transmite-le tuturor părinților să îi învețe pe copiii lor adevărata semnificație a sărbătorii Crăciunului – aceea a Naşterii Domnului Iisus Hristos – și să nu mai fiu eu pus mereu în centrul atenției, pentru ca eu am fost creat ca un simbol pentru a le reaminti oamenilor, an de an, prin tot ce aduce atmosfera acestei luni, să Îl purtăm în inimă, în gând, în vorbe și în fapte, pe Cel de la care totul a început cândva.
Stați puțin departe de agitația orașului ca să îi mulțumiți pentru toate binecuvântările pe care vi le-a dăruit. Unii dintre voi sunt norocoși că pot sărbători încă un Crăciun frumos, alături de familie și prieteni, în timp ce alți oameni, care s-au bucurat anul trecut de Crăciun, nu au reușit să ajungă și la acesta. Fiți recunoscători, mulțumiți și numărați-vă motivele de bucurie din viața voastră , în seara sfântă de Crăciun. Dăruiți și nu vă mai enervați pentru toate motivele care vă solicită în aceste zile. Bucurați-vă că aveți pentru cine pregăti, alerga, împărți.
În timp ce Moșul vorbea cu o voce blândă și șoptită, eu mă uitam la bradul împodobit și la lumânare, iar când am întors capul să-l mai văd o dată… dispăruse…
– Mulțumesc, Moș Crăciun… Nu voi uita niciodată și îți promit că îi voi învăța pe copii.
