Leacuri de la bunica
Ştiu că răceam şi tuşeam în copilărie, iar bunica îmi dădea un fel de ceai din coji de ceapă (recunosc, mi se părea oribil), dar care dădea rezultate clare.”
Cartofii daţi pe răzătoare şi înveliţi într-un batic pentru amigdalită şi celebrele şosete în oţet pentru febră sunt 2 leacuri de la bunica pe care mama mereu le punea în aplicare atunci când răceam în copilărie.
Deşi simple, şi uneori chiar neplăcute (mă refer la şosetele în oţet care se simţeau foarte reci în ale mele superîncalzite picioare), aceste remedii aparent banale îşi făceau întotdeauna efectul.
Câţi dintre voi mai folosiţi astăzi leacuri de la bunica? Este uşor să le dăm uitării cu atâtea medicamente la îndemână, însă acestea sunt cu adevărat eficiente deoarece izvorăsc din experienţa şi cunoştinţele bunicilor noştri, cei care ştiu cel mai bine tainele plantelor şi cele mai surprinzătoare leacuri pentru răceală, lovituri şi alte probleme de sănătate.
“Un leac ce-l ştiu de la bunica mă ajută mereu când mă doare spatele: pun o compresă formată din hrean ras stropită cu alcool sanitar şi stau aşa 3 ore, după 2 zile nu mai doare şi mă scapă şi de fizioterapie.“
M-am ars la mână când puneam bulion fierbinte în sticle şi imediat am dat cu albuş crud de ou şi am lăsat să facă o crustă; nu am mai avut nimic, nici măcar un pic de piele iritată!”“
De la bunica ştiu că pentru tratarea conjunctivitei, se pune o lingură de lemn uşor încălzită şi ţinută la locul dureros. Mie mi-a trecut cu acest leac.
Şi pentru tuse, ţin minte cum bunica scobea o ridiche neagră şi punea miere şi lăsa să se formeze un lichid şi apoi se lua de câte ori aveai nevoie.
”Bunica mea mă punea să rup o plantă rostopască dacă îmi amintesc bine cum se numeşte. Are o sevă gălbuie şi cu ea să mă dau pe negul pe care îl aveam pe deget. Bun sau nu leacul, ideea este că astăzi nu mai am acel neg.”
“O foiţă albă de ceapă puţin pusă pe plită, se aşază peste furuncul şi într-un timp scurt colectează şi nu mai doare atât de rău, plus că se grăbeşte vindecarea.
”Când eram mică, pe timp de vară mai mereu mă înţepau viespile. Bunica mea îmi dădea mereu o frunză de pătlagină spălată şi mă frecăm în locul respectiv, îmi trecea imediat mâncărimea, durerea şi nici locul nu mi se umfla!”
Bunica ne dădea, la fel şi mama pe urmă, prune uscate, sau zeamă de la prunele uscate lăsate în apă atunci când avem probleme cu constipaţia.”
Foarte eficiente sunt leacurile băbești dar trebue sa ai credință și respect pentru mama natura