Modul de folosire a lămailor ca tratament.

0
34147

Modul de folosire a lămailor ca tratament.

Feliile de lămâie se consumă dimineaţa pe stomacul gol, contra hepatitei, luând în prima zi o feliuţă, urmând o creştere până la 9 feliuţe în a noua zi, iar apoi se descreşte până la o felie. Tot intern se ia o lămâie tăiată în felii rotunde, care se macerează timp de 12 ore în 250 ml de ceai de muşeţel, care se bea pe nemâncate contra obezităţii.

Sucul de lămâie este unul dintre cele mai valoroase sucuri de fructe, având efecte bactericide, antiseptice, diuretice, tonice, energizante. În afecţiunile interne este indicată o cură de 4-5 săptămâni, urcând progresiv doza de consum de la o jumătate de lămâie până la două lămâi pe zi şi apoi reducerea treptată la jumătate de lămâie. Pentru a nu ataca smalţul dinţilor şi mucoasa stomacului, sucul se va servi cu paiul. La sucul de lămâie se poate apela uşor în caz de răceli, gripă, guturai, sughiţ, tuberculoză pulmonară şi osoasă, congestie hepatică, icter, leşin, calculoză biliară şi renală, hipercolesterolemie, celulită, dureri de cap, intoxicaţii alcoolice.

Pentru facilitarea digestiei se bea un suc din două lămâi şi două frunze de mentă, diluate cu apă minerală. Când apare greaţa provocată de răul de transport cu mijloace auto, avioane sau vapoare, este indicat sucul unei lămâi, care opreşte excesul de secreţie salivară.

Infuzie sau decoct dintr-o lămâie la 200 ml de apă, se bea pe stomacul gol, cu efecte în crizele hepatobiliare, dureri de stomac, aerofagie şi combaterea viermilor intestinali.

Uleiul esenţial, obţinut prin distilare, este folosit intern ca tonic al sistemului circulator, având efecte în scăderea presiunii la nivelul varicelor şi tratarea capilarelor sparte sub piele. De asemenea, are rol în menţinerea vitalităţii celulelor roşii, cu efecte bune la persoanele anemice, cu gripă şi tuse convulsivă. Având proprietăţi detoxifiante şi decongestive, uleiul curăţă ficatul şi rinichii, reduce celulita şi ajută în combaterea migrenelor şi a durerilor de cap.

Extractul uleios dintr-o lămâie tăiată în cubuleţe, pusă la macerat timp de două-trei săptămâni în 250 ml de ulei de măsline sau de floarea soarelui, constituie un produs ideal pentru masaje locale, băi sau inhalaţii. Amestecat cu glicerină, uleiul are efecte bune ca masaj, seara, înainte de culcare, pe mâinile crăpate şi iritate.

Siropul de lămâie se prepară dintr-o lămâie cu coajă, care se fierbe la foc mic timp de 10 minute în 100 ml de apă; după răcire se stoarce, se strecoară şi se adaugă două linguri de glicerină şi un pahar de miere de albine. Se lasă la macerat 2-3 zile la temperatura camerei şi se consumă câte 1-4 linguriţe pe zi (la copii), 3-5 linguri pe zi (la adulţi), cu efecte foarte bune în boli infecţioase, respiratorii, tuberculoză, tuse spastică, bronşită cronică.

Citronada şi limonada se prepară prin două metode:

– sucul proaspăt de la 3-4 lămâi se amestecă cu un litru de apă, 200 g zahăr şi coaja rasă a lămâilor respective; se lasă la macerat 6-8 ore şi se consumă diluat cu sifon, având efecte terapeutice în vome şi hemoragii; se clăteşte gura în cazul aftelor şi stomatitelor.

– două lămâi, tăiate în rondele, se pun la macerat într-un litru de apă rece sau caldă şi se îndulceşte după gust; după opt zile se strecoară şi se consumă ca băutură răcoritoare.

Maceratul timp de 7 zile cu 60 g coajă de lămâie în 100 ml de alcool 60° se filtrează şi se obţine o tinctură din care se iau câte 10 picături după mese în scop digestiv, mai ales contra balonărilor.

Sâmburii de lămâie se zdrobesc (10-12 sâmburi) în ceai de mentă şi puţin alcool şi se consumă în fiecare dimineaţă, pe nemâncate, timp de trei săptămâni, având efecte contra febrei şi ca vermifug. Sâmburii pisaţi se amestecă cu miere şi se administrează în fiecare dimineaţă în combaterea oxiurilor, timp de 5-6 zile consecutiv.

Frunzele de lămâi se prepară în infuzie (10 g la litru), având efecte stomahice, antispasmodice, vermifuge, calmante, sudorifice şi uşor tonice.

Sursa articol:

https://doxologia.ro/taxonomy/term/124112
loading...