Postul înseamnă pace si curățarea sufletului și a trupului.
Tot ce faci devine o bucurie, nu o povară şi împleteşti înfrânarea poftelor de toate felurile, cu conştientizarea înaltă, cu supunerea minţii şi ieşirea din obiceiuri rele ca bârfa, judecăţile, nemulţumirea, furia, frica, într-un cuvânt te linişteşti pe toate planurile, abia atunci poţi spune că eşti un postitor.
Şi, dacă faci mâncare de post bună şi mănânci de plezneşti, te înfurii pe cei apropiaţi, te cerţi cu vecinii, bârfeşti ce nu-ţi convine, mergi la biserică să vezi cu ce este îmbrăcat unul şi altul, nu se cheamă că posteşti.
Deci una este ritualul şi alta este credinţa.
Credinţa este adânc înrădăcinată în suflet şi este mână în mână cu iubirea. Şi aşa cum snpunea Mântuitorul în Evangheliile Eseniene: ,,Iubirea apără totul, iubirea crede în toţi, iubirea speră totul, iubirea suportă totul, niciodată ea nu se lasă. Iubirea este răbdătoare, iubirea este tandră, iubirea nu este invidioasă, ea nu face rău, ea nu cunoaşte nici orgoliu, nu este crudă, niciodată nu este egoistă, ea este înceată la mânie, ea nu-şi imaginează necredinţa, nu se bucură de nedreptate ci de dreptate.”
Deci, aşa cum spuneam, unde există iubire acolo este şi credinţă şi eşti slab atât timp cât te laşi târât de propriile comodităţi, de amânări şi scuze pentru orice neputinţă.
,,Este liber numai acela care trăieşte după cum doreşte să trăiască, care nu este împiedicat în actele sale şi a cărui dorinţe îşi găsesc finalitatea.
Acela care nu este împiedicat este liber, dar acela care poate fi constrâns, este în mod sigur un sclav. Dar cine nu este sclav? Numai acel om poate să nu fie sclav care nu doreşte nimic.” Iată un mare adevăr spus de Iisus la vremea sa celor care îl urmau.
Atâta timp cât colcăi de dorinţe eşti sclavul lor şi egoul tău se umflă şi îţi dă numai valori proaste.
Când însă prin post, meditaţie şi rugăciune supunem egoul şi nu-i permitem să ne acapareze, reuşim să facem ceva bun pentru noi şi pentru cei din jurul nostru
. Dacă postul nu reuşeşte să schimbe nimic profund în structura ta, este bun măcar pentru sănătate, fiindcă dă răgaz organismului să se odihnească şi să asimileze mai uşor vitaminele, însă nu ai nici un câştig spiritual din asta. Dar fiindcă am uitat esenţa lucrurilor (a unor lucruri importante) am uitat şi esenţa postului şi esenţa propriei noastre divinităţi!
Postiţi fiecare după cum puteţi, dar încercaţi să nu uitaţi esenţa postului!
