Trei sfaturi despre cum să te comporți cu copiii adulți pentru a menține relații bune.
A fi parinte este unul dintre cele mai provocatoare roluri din lume. Fiecare parinte incearca, mereu, sa faca orice pentru a se asigura ca va creste copii fericiti, sanatosi si de succes. Desi sunt numeroase stiluri de parenting abordate de milioane de persoane din intreaga lume, indiferent de stilul pe care alegi sa il folosesti, acesta se rezuma la tipul de relatie pe care fiecare parinte il are cu propriul copil. Iar cu cat relația parinte-copil este mai puternica, cu atat cresterea si dezvoltarea viitorului adult este mai buna.
Relatia dintre un parinte si copilul sau este legatura unica, care alimenteaza cresterea si dezvoltarea unui copil, fiind, poate, cea mai puternica conexiune din Univers. Aceasta pune bazele comportamentului, a personalitatii, a trasaturilor si valorilor viitorului adult, astfel ca este extrem de important ca relatia parinte-copil sa fie pozitiva, sanatoasa si deschisa.
Uneori este dificil să menții o relație bună, sau doar o relație în general. Prin urmare, uneori trebuie să-ți schimbi comportamentul, să te gândești la cuvintele și acțiunile tale. Prin urmare, vreau să dau părinților trei sfaturi despre cum să se comporte cu copiii adulți pentru a menține o relație bună.
Primul sfat este să dai mai puține sfaturi daca nu ti se cer.Problema este că părinții au multă experiență de viață și cred că fiecare sfat pe care îl dau își merită greutatea în aur. În teorie, așa este, dar există și alte două puncte care indică faptul că sfaturile pot distruge relația dintre părinți și copiii adulți.
Primul aspect este că nimănui nu-i plac sfaturile pe care nu le-au cerut. Și al doilea punct este că timpul se schimbă. Se schimbă atât de repede încât chiar și cei care au acum cincisprezece ani înțeleg lumea actuală mai bine decât părinții lor. Vremurile se schimbă și, dacă copiii nu cer direct sfaturi, este mai bine să se abțină.
Un alt sfat este suportul. Din păcate, am văzut în multe familii cum părinții doar critică. Da, poate o persoană a părăsit universitatea, a lăsat o persoană dragă sau un loc de muncă. Dar nu are rost să critici într-o astfel de situație. Apreciez acei părinți care susțin o persoană și nu critică.
Dacă părinții sunt de partea copilului lor în orice situație, sprijin și ajutor, atunci relația va fi întotdeauna bună, aceasta este baza, cred că da. La urma urmei, nu există nicio dorință să-ți suni părinții dacă știi că vei sta și vei asculta criticile în direcția ta.
Al treilea sfat va fi despre atenție. Am observat un tipar conform căruia copiii sunt fericiți să comunice cu părinții lor atunci când cresc dacă sunt fericiți să comunice când erau mici. Adică trebuie să ai timp să acorzi comunicare și atenție copiilor. Chiar dacă au crescut.. Atenția și atitudinea bună vor reveni.
Și invers, dacă părinții nu au vrut să comunice cu copilul în copilărie, atunci este foarte greu să obții comunicare și atitudine bună atunci când copiii cresc. Trebuie să lucrați la asta de multe ori mai mult și nu este un fapt că va ajuta. Aici depinde deja de resentimentele și integritatea copiilor. Prin urmare, trebuie să ai timp să dai o atitudine bună și atenție cât ai ocazia.
Părinţii nu trebuie să uite că şi copii pot avea momente de nelinişte, de îngrijorare, de nesiguranţă sau de tristeţe, de neâncredere în propriile puteri sau de incertitudine, în astfel de momente fiind cu atât mai important ca ei să fie lângă copii lor, să-i sprijine, să aibă încredere în ei, să-i asculte şi să-i încurajeze. Un copil care observă că părinţii săi sunt alături de el doar în momentele în care are succes sau atunci când face lucrurile ”corect”, îşi va crea o imagine greşită despre părinţii săi, încercând ca, în timp, sa evite cât mai mult discuţiile cu ei. O astfel de situaţie duce, foarte probabil, la tensionarea şi deteriorarea relaţiilor dintre cele două părţi şi, ca urmare, şi a comunicării, constituind obstacole în comunicare părinte-copil.
