Uneori oamenii plang ,dar nu pentru că sunt slabi, ci uneori sufletul are nevoie să fie curățat.

0

Uneori oamenii plang ,dar nu pentru că sunt slabi, ci uneori sufletul are nevoie să fie curățat.

Aşa se nasc lacrimile. Din prea mult năduf sufletesc,din prea multă tristeţe acumulată şi tăinuită într-un colţ de suflet. Dacă n-am plange, nu ne-am elibera.

E adevărat că lacrimile exprimă de cele mai multe ori durere…o durere tăinută, dar după ce lacrimile cad, lumina în suflet răsare, căci anume lacrimile fac loc pentru acea lumină care caută să pătrundă în fiecare suflet…

Durerile de peste zi, încercările, ghinioanele, nu sunt altceva decât butoane prin care ajungem la starea în care să ne eliberăm.

La început, lacrimile sunt de furie sau de durere, de pierdere sau de iertare, apoi se fac perle, lacrimi dulci și curate. Țâșnește după ele izvorul curat.

După ce iese murdăria, se curăță fântâna sau izvorul sufletului. Vor picura în inimă multe daruri. Am înțeles lecția: puține lacrimi, multă bucurie. Sau multe lacrimi, multă bucurie.

Și nu pentru că Dumnezeu ar avea nevoie de ele, ci pentru că noi avem de ele și suntem anesteziați.

Câtă iubire necondiționată, atâtea lacrimi. Lacrima este 1% apă și 99% sentimente. Există un drum al sufletului către inima curată, pe care lacrima, picătura aceea binefăcătoare, te însoțește. Este eliberatoare! Dar numai Dumnezeu știe cât pot lacrimile.

Lacrimile le adună îngerii, le așează pe chipurile lor și le prefac în zâmbete.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here